Pasi tristi in ploaie

Pasi tristi apleaca iarba-n urma lor…

Si pomi gri fac matanii tristi si ei

Cad stropi de ploaie reci si grei

Si raze albe-ncet se sting si mor.

Pamant negru se lasa-n jos usor

Strigoii-l cheama cu privirea lor de gheata

Sunt tristi si ei; uitati de timp, de viata.

Si ploaia uda silueta lor.

Clopote triste urla-asurzitor

Oameni in doliu plang in ploaie

Duc crucea abatuta si greoaie

Si pasi tristi apleaca iarba-n urma lor…

Barul din coltul strazii

Intru in barul de pe coltul strazii,

Si-inca din prag inspir tamaia dracului.

E bine. Aici nu simti frigul zapezii,

Printre obrajii de culoarea macului.

M-asez la masa, cer o bere.

E fum. Miroase-a fum si-mi place.

Frumos loc.E liniste, tacere,

Si toata lumea cu paharu’-n fata zace.

Aici toti isi gasesc pic de-alinare.

Aici, in barul de pe coltul strazii,

Unde ne ascundem de viata cruda,-amagitoare,

Cu totii stam si ascultam sunetul corzii…

Agonie

 

N-ai venit nici asta data deci…

Ma imbrac in ale tale pacurii culori,

A mea lume toata sa mi-o-ntuneci.

Te simt apropiindu-te  adeseori,

Dar sunt doar clipe de-amagire seci

Si-atunci m-aseman corbilor devoratori

Trecand prin lume, asteptandu-te de veci…

Tin doliu pentru zilele-mi orori

Ce se astern pe-ale vietii lungi poteci.

Te-astept sa ma rapesti pe-un cant trist de viori

Si cu privirea-ti rece,  goala, sa ma-nneci.

Hai vino moarte pe la mine, da-mi fiori

Si iti voi da a mele toate vise, zeci.

                                         

   Cel mai frumos cosmar

Cu totii dorm pe acest deal.

E liniste si-o atmosfera sumbra

Ma voi lasa si eu dusa de val,

Al mortii val, in a ei eterna umbra.

Toti  sunt morti si zac pe acest deal.

Vin vii cu lumanari la ale lor morminte

Femei acoperindu-si capul cu un sal,

Barbati ascunzandu-si lacrimile frante.

Ies mortii din sicrie noaptea pe-acest deal,

Ies si se descompun pe luna plina

E cel mai frumos cosmar nocturnal.

Dar ma trezesc si dau iar de lumina…

A mortii-ntunecime

SI daca umbra ei rece ma cheama,

A mortii-ntunecime,

Ademenintandu-ma cu-a sa cruzime

Voi adormi pe veci in huma.

Si de ma pierd in lumea agoniei,

A mortii-ntunecime,

Printre suflete-anonime

Lasati-ma sa pier in negrul beznei.

SI daca-n vraja ei m-oi narui,

A mortii-ntunecime,

Si voi simti a sa asprime

Printre cei vii etern voi bantui...

Doar eu...

Si-as vrea sa plec in miez de noapte...

Cand luna isi revarsa a sa lumina.

Sa uit de tot, sa fiu departe

Nimeni sa stie de sunt sau nu tarana...

Sa fug prin iarba aspra, verde

Sa fiu doar eu si-o umbra-n urma.

Si-atunci cand soarele va arde,

Ale lui raze sa m-adoarma.

Sa fiu un suflet ratacit,

Sa zbier, sa urlu-n mine,

Sa-mi vantur parul rosu si tocit,

Sa simt ca lumea-mi apartine.

Everything but me...

I wish I was a butterfly.

I would have wings, I'd live a day,

I'd fly alone ,I'd fly away,

I wouldn't know that thing named "cry".

I wish I was a ghost, a shadow.

Wouldn't be seen, wouldn't be heard,

I would be lonely, never loved,

I wouldn't feel the pain, the sorrow...

I wish I was the gorgeous winter.

I'd be cold, I would be white,

I'd shine at the moon at night,

I would be pure, I'd live forever...

I wish I was everything but me.

I wish I was the lovely rain ,

Or someone's teardrops, someone's pain,

I wish I was the time, the sea...

Iarna

E iarna-n sufletele noastre,

E ger, e intuneric.

Simt frica strabatandu-mi oasele

Privind inzapezitul cer feeric.

Prin geam, in albe-ndepartari

Vad nea, vad fulgi bezmetici.

Si ma uimesc prin ale lor miscari

Ai iernii zburdalnici ostatici.

Ma-ntorc spre bradul gol si suplu

Privind spre lumanarea moarta,

Totul imi pare deprimant si simplu

E Craciun, e ca de fiecare data...

Tu...

Tu plangi...

Dar cine sa te-auda?

Cand soarele se stinge-n mare,

Cand lacrimi curg , privirea-ti moare

Cand cazi stins pe iarba uda.

Zambesti...

Dar cine sa te vada?

Cand luna pe cer gri paseste,

Cand ochii-ti rad, inima-ti creste

Cand in ecou auzi acea balada.

Si mori...

Dar cui ii pasa?

Cand cu-al tau vis tu dormi in pace,

Cand zaci , cand sufletul iti sta pe ace

Cand nu e nimeni sa te planga-acasa...

Cimitirul

Noaptea, pe cand blanda luna,

Isi arata maiestria,

Cimitirul tot suspina

Spirite-aratandu-si ura.

Mii de soapte reci si rele

Umplu noaptea-ntunecata,

Iar prin colturi, ielele

Blesteama lumea toata.

Umbre negre si zalude

Bat in geamul inghetat.

Frigul peste tot patrunde,

Distrugand neincetat

Tot ce-am iubit pe'asta lume,

Ce-am avut si ce-am pierdut,

Viata dusa fara-un nume,

Vise ce mi le-am vandut...

Plec! Vreau s-aud mortii,

S-aud corzi lungi de cuvinte,

In lacasul plin de bestii

Cu suflete adormite...

JUST A SHADOW

We are never alone...

A shadow will always be there,

To elude us and folow every step we made...

When the moon comes out

A shadow will folow you

Just you and she, just he and you

When it's raining

A shadow will take its umbrella too

"Cause we are never alone

Just you and she, just he and you...

Chinul mortii

Iarasi imi iei somnul dulce

Si ma faci sa dorm pe ace

Imi ascund iar temerea:

"Totu-i doar in mintea mea!"

Ma foiesc, ma rasucesc

Sub cearsaf m-adapostesc

Pe-ascuns vad luna galbuie

Lumea ta ma bantuie

Urlu-n mine: "Pleaca-odata!"

Mintea parca mi-e blocata

Privirea imi e in ceata

Cand se face dimineata?

In sfarsit este lumina!

Pe-obraz curge-o lacrima...

Nu plangeti! Tot cu voi sunt...

Sunt...dar nu si pe Pamant...

PREA TARZIU

In umbra noptii stranie,

Sub vraja lunii pline

Un inger pe o banca

Demult, incet suspina

Si iesi la geamul care,

Era de zor deschis

Iti pui doar intrebari

Acum fara raspuns...

Si cand zaresti minunea

Pe banca ce sedea

Ti-aduci acum aminte

Ca ai gresit candva

Vrei sa dispara tot

Sa dai timpu'-napoi

Dar nu mai ai ce face...

Acum ai ganduri noi

Vrei sa te duci la el

Sa plangi, sa-ti ceri iertare

Acum e prea tarziu

Rana-i adanca...doare...

Acum esti singur pe pamant

Bantui fara speranta

E prea tarziu sa plangi...

Se-aude o romanta

Inima ti-e-ntunecata

Renunta-ntr-un sfarsit

Mori...dar cui ii pasa?

Totul e pustiit...

Acum vezi cine-ntradevar

Te-a iubit vreodata

Raspunsul este nimeni

Viata-ti este uitata...

Sufletul iti plange...

Ratacind pe-o stanca

Pana la urma iti dai seama...

Tu erai pe acea banca...

POETUL

Pe cand luna stravezie

Iarasi iti vegheaza somnul

Vrei sa scrii o poezie

Luand iar in mana creionul

Lumea-ntreaga ti se-nchina

Stelele iar atipesc

Crude raze de lumina

Vin si iar te-ademenesc

Pletele-ti balai, greoaie

Fata-ntreaga ti-o-nconjoara

Dar tu pui mina pe foaie

Mii de ganduri asterni iara

Lasi creionul ca pe-un fus

Si te-ndrepti iar spre fereastra

Nimic nu e mai presus

De-a ta opera maiastra...

VERDE

Verde-i zarea-mpadurita

Plina de mister

Verde-i frunza-nmugurita

Oglindita-n crudul cer

Verde-i tanara natura

Plansa iar de roua

Verde-i greaua ramura

Legananda-atunci cand ploua

Verde-i pajistea-nsorita

Pictata-n pastel

Verde-i iarba linistita

Adiata-ncetinel

Verde-i viata fascinanta

De o ata atarnata

Verde-i lumea fermecata

Ce nu moare niciodata

Cantec de toamna


Peste crestetul padurii,
Se asterne iarasi toamna
O mantie;cu frunze ruginii
Ce imi atinge mana.
Esti aici! iti simt parfumul...
Parfum care ma imbata
Esti o zare cenusie
Ce intunec-a mea fata

Pletele-ti flutura-n aer..
Esti unica...esti totul...
Condu-ma pe-al tau caier
Sa-ti simt fata palida,
Ce in soarele sangeriu
Reflecta un peisaj...
Unul ruginiu

Pasesc pe covorul care,
Zdrobeste sufletele frunzelor...
Le-ai ucis...
Deschide-mi cararea amintirilor...
Sa simt trecutul aproape...
Poate si viitorul. Deschide-mi pleoapele.

Iti simt iubirea pentru viata
Iubire ce desparte intunericul...
De a ta palida fata...

Sub umbra mantiei tale,
Iti admir lumea...plina de petale
Vraja ta rosteste versuri...
Versuri ce te fac sa zbori...

Privesc luna plina.
Iti vad chipul...chip plin de lumina...

Esti un inger,draga toamna
Esti o taina...

Vraja neagra a noptii

Noaptea e o vraja neagra

O carte-nspaimantatoare

Un vis ce incet dezleaza

Taina ploii sclipitoare

Doar un felinar mai e

Luna cea-nteleapta

Si niste lumanarele

Ce in cer se-nceaca

Visele plutesc in aer

Pe cararea luminata

Cautand tacutul caier

Printre ploaia insetata

Singuratatea suspina

Pe poteca din-spre vale

Lacrimile o alina

Ducand-o spre trista cale

PLOAIA

Dup-o zi inmiresmata

Iata, norii se arata

Negrii, mari, o grozavie

Vine ploaia...doar ea stie

Prin paduri, crengile rupte

Totu-i doar o-nvalmaseala

Un puiut tot ciripeste

Si isi striga a sa mama

Ca o-mparateasa neagra

Cu pletele-i tremurande

Doar privind-o-adanc in suflet

Raceala ei ma patrunde

Locuri stranii, -ntunecate

Ploaia! Pe ea o asteapta

Cu buzele suspinande

Sa sarute zarea neagra...

Balada

Dansam in ploaia-nvolburata

La geamul tau bateam tacut...

Un chip in geam vroiam s-apara

Dar asteptam de mult....de mult...

Si ploaia a-ncetat de atunci

Si ma uimea lumina cruda

Veneau fasii de soare lungi

Si-mi atingeau mana plapanda

Si am plecat. Si dus am fost

Prin lumea-ntunecata.

Lasai geamul cu al sau rost

La el si-altcineva sa bata...