Şi eu, ca un chibrit ars... 

Şi eu, ca un chibrit ars, stins,

Las un ultim fum pe-această lume. 

Şi-o dată cu bezna ce s-a extins 

Până şi ultimul meu vis apune. 

Pesimism, ură domnesc în mine.

Tu, suflet negru ce mă-neci... 

Trăind o viaţă fără creaturi divine 

Abis în care cad, tot cad de veci. 

Căci mort pot spune că de mult am fost; 

Cadavru bântuind prin ale voastre vieţi 

Necunoscut, trist chiar, fără de rost. 

Suflati încet, nu reaprindeti...