Cimitirul

Noaptea, pe cand blanda luna,

Isi arata maiestria,

Cimitirul tot suspina

Spirite-aratandu-si ura.

Mii de soapte reci si rele

Umplu noaptea-ntunecata,

Iar prin colturi, ielele

Blesteama lumea toata.

Umbre negre si zalude

Bat in geamul inghetat.

Frigul peste tot patrunde,

Distrugand neincetat

Tot ce-am iubit pe'asta lume,

Ce-am avut si ce-am pierdut,

Viata dusa fara-un nume,

Vise ce mi le-am vandut...

Plec! Vreau s-aud mortii,

S-aud corzi lungi de cuvinte,

In lacasul plin de bestii

Cu suflete adormite...