POETUL

Pe cand luna stravezie

Iarasi iti vegheaza somnul

Vrei sa scrii o poezie

Luand iar in mana creionul

Lumea-ntreaga ti se-nchina

Stelele iar atipesc

Crude raze de lumina

Vin si iar te-ademenesc

Pletele-ti balai, greoaie

Fata-ntreaga ti-o-nconjoara

Dar tu pui mina pe foaie

Mii de ganduri asterni iara

Lasi creionul ca pe-un fus

Si te-ndrepti iar spre fereastra

Nimic nu e mai presus

De-a ta opera maiastra...

VERDE

Verde-i zarea-mpadurita

Plina de mister

Verde-i frunza-nmugurita

Oglindita-n crudul cer

Verde-i tanara natura

Plansa iar de roua

Verde-i greaua ramura

Legananda-atunci cand ploua

Verde-i pajistea-nsorita

Pictata-n pastel

Verde-i iarba linistita

Adiata-ncetinel

Verde-i viata fascinanta

De o ata atarnata

Verde-i lumea fermecata

Ce nu moare niciodata

Cantec de toamna


Peste crestetul padurii,
Se asterne iarasi toamna
O mantie;cu frunze ruginii
Ce imi atinge mana.
Esti aici! iti simt parfumul...
Parfum care ma imbata
Esti o zare cenusie
Ce intunec-a mea fata

Pletele-ti flutura-n aer..
Esti unica...esti totul...
Condu-ma pe-al tau caier
Sa-ti simt fata palida,
Ce in soarele sangeriu
Reflecta un peisaj...
Unul ruginiu

Pasesc pe covorul care,
Zdrobeste sufletele frunzelor...
Le-ai ucis...
Deschide-mi cararea amintirilor...
Sa simt trecutul aproape...
Poate si viitorul. Deschide-mi pleoapele.

Iti simt iubirea pentru viata
Iubire ce desparte intunericul...
De a ta palida fata...

Sub umbra mantiei tale,
Iti admir lumea...plina de petale
Vraja ta rosteste versuri...
Versuri ce te fac sa zbori...

Privesc luna plina.
Iti vad chipul...chip plin de lumina...

Esti un inger,draga toamna
Esti o taina...

Vraja neagra a noptii

Noaptea e o vraja neagra

O carte-nspaimantatoare

Un vis ce incet dezleaza

Taina ploii sclipitoare

Doar un felinar mai e

Luna cea-nteleapta

Si niste lumanarele

Ce in cer se-nceaca

Visele plutesc in aer

Pe cararea luminata

Cautand tacutul caier

Printre ploaia insetata

Singuratatea suspina

Pe poteca din-spre vale

Lacrimile o alina

Ducand-o spre trista cale

PLOAIA

Dup-o zi inmiresmata

Iata, norii se arata

Negrii, mari, o grozavie

Vine ploaia...doar ea stie

Prin paduri, crengile rupte

Totu-i doar o-nvalmaseala

Un puiut tot ciripeste

Si isi striga a sa mama

Ca o-mparateasa neagra

Cu pletele-i tremurande

Doar privind-o-adanc in suflet

Raceala ei ma patrunde

Locuri stranii, -ntunecate

Ploaia! Pe ea o asteapta

Cu buzele suspinande

Sa sarute zarea neagra...

Balada

Dansam in ploaia-nvolburata

La geamul tau bateam tacut...

Un chip in geam vroiam s-apara

Dar asteptam de mult....de mult...

Si ploaia a-ncetat de atunci

Si ma uimea lumina cruda

Veneau fasii de soare lungi

Si-mi atingeau mana plapanda

Si am plecat. Si dus am fost

Prin lumea-ntunecata.

Lasai geamul cu al sau rost

La el si-altcineva sa bata...