Pasi tristi in ploaie
Pasi tristi apleaca iarba-n urma lor…
Si pomi gri fac matanii tristi si ei
Cad stropi de ploaie reci si grei
Si raze albe-ncet se sting si mor.
Pamant negru se lasa-n jos usor
Strigoii-l cheama cu privirea lor de gheata
Sunt tristi si ei; uitati de timp, de
viata.
Si ploaia uda silueta lor.
Clopote triste urla-asurzitor
Oameni in doliu plang in ploaie
Duc crucea abatuta si greoaie
Si pasi tristi apleaca iarba-n urma
lor…
Îmi place, au început, zic eu, să apară semnele unui stil. E clar că încă e bacovian, dar are notele lui de originalitate în care cred. Mai cred că trebuie să stăm de vorbă cu ultimele texte sub nas şi să vorbim pe seama lor! Îmi PLACE!
RăspundețiȘtergere