Cădere în abisuri

În ceas de noapte, pe ascuns,

Un fulg de stea a evadat

Din al său univers prea trist si demodat.

Şi a plutit uşor spre nepătruns.

Prea mult era acum de explorat.

Nici nu ştia de unde sa inceapă.

De pe uscat sau din flămanda apă ?

Sau din adâncuri, din tărâmul cel uitat ?

Căci pe uscat, de noi, uriaşii, poate fi călcat,

Iar de oglinda apei de va fi-nghiţit,

El se va stinge-ncet, de valuri amuţit.

Dar şi de-adâncuri se temea a fi-ngropat.

Atunci fulgul de stea şi-a amintit

Cum s-a rupt el pe ascuns de steaua-mamă.

Şi dintr-o lume-n care el era iubit,

Va fi acum o simplă, neînsemnată scamă.