Nuntă cu Tenebrul

Iar mă ia dorul de nimicnicie...

Nectaru-mi fie devorat de necrofage,

Să mă hranesc cu doliu pe vecie,

Şi să ascult cum cucuveaua-n noapte rage.

Şi prin ale coşciugului răni, de timp aprinse,

Să iau o gură de-un aer neexistent,

Să-ncerc să imi desfac mainile prinse

Să pot să scriu pe lemn mortuarul meu lament.

Tenebrul şi cu mine-om face nuntă.

Şi necrofagi s-or ospata din mine.

El negru, eu albă în os şi căruntă,

Cu sânge-albastru îngheţat in mine.