Moarte prin arta

Sunt mort si mort voi fi mereu.

Spectru ambulant prin umbre colorate.

Nimic din tot ce scriu nu e al meu,

Va las ale mele vise toate.

Cosciugul mi-e foaia ce in cale mi se-asterne,

Bat cuie cu al meu neascutit creion.

Lumanari imi sunt poemele negre, eterne ;

Calauziti prin intuneric acest trist pion…

Si daca arta mea mi-aduce moartea,

Atunci nu m-oi opri nicicand.

Imi voi bate singur cuiele-n sicriu…

Numai prin moarte traind, existand.